Balamucul fondurilor de pensii private obligatorii

Colectarea şi distribuirea banilor
către fondurile private se fac de către două instituţii de stat: una nu ştie pentru cine adună banii, cealaltă – câţi bani are de împărţit

„Modelul polonez”, în care 2 miliarde de dolari au stat la păstrare doi ani cu o dobândă sub rata inflaţiei, a pornit tot de la faptul că statul n-a mai ştiut de la cine a luat banii

Fondurile private de pensii obligatorii au început să funcţioneze, dar le lipseşte „infrastructura”. Începând de mâine, cele 4 milioane de persoane care au aderat la sistem vor începe să primească bani în „conturi.” Pentru fiecare, 2% din salariul brut, contribuţie care se vira până acum la fondul public de pensii, se va transfera la fondul privat la care este înscris. Asta înseamnă că, teoretic, fondurile vor putea să înceapă să investească, în folosul participanţilor, banii depuşi.

Practic însă, sistemul va funcţiona în orb, pentru că pe filiera banilor, între angajatorul care dă banii în numele salariaţilor şi fondul de pensii la care este arondat fiecare salariat intervin două instituţii de stat care nu au aceleaşi date
. Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală (ANAF) colectează banii de la angajatori, dar nu ştie în numele căror angajaţi, iar Casa de Pensii nu ştie de la ce angajatori vin banii, dar trebuie să-i împartă pe numele fiecărui contribuabil afiliat unui fond privat de pensii şi apoi să-i vireze fondurilor.

O experienţă similară s-a înregistrat în Polonia. Statul a colectat bani de la angajatori, dar când a fost să-i vireze la fondurile private de pensii, n-a mai ştiut în numele cui adunase banii. În doi ani – 2000 şi 2001 – în Polonia s-au strâns peste 2 miliarde de dolari. Aceştia au zăcut în trezorerie cu o dobândă modică, sub rata inflaţiei, până au reuşit funcţionarii să desluşească cine, câţi bani şi la ce fond privat ar trebui să cotizeze. Evident, „desluşirea” le-a folosit polonezilor pentru banii pe care i-au colectat din 2002 încolo, căci proprietarii celor 2 miliarde de dolari n-au mai putut fi identificaţi.

Pentru a nu păţi ca polonezii, autorităţile au găsit o soluţie ciudată: virarea banilor la fondurile private de pensii se va face doar pe baza declaraţiilor angajatorilor. Mecanismul este următorul: angajatorul depune la un loc contribuţiile salariaţilor pentru pensia publică (7,5% din salariul brut) şi pentru pensia privată (2% din salariul brut) la Trezorerie. Funcţionarii ANAF ştiu câţi bani a depus fiecare firmă
, dar nu ştiu şi pentru ce. Asta ştiu funcţionarii Casei de Pensii care, în momentul în care Trezoreria primeşte banii, ar trebui să primească, tot de la angajatori, o declaraţie în care să specifice cât îi revine fiecărui salariat din suma depusă la Trezorerie. Casa de Pensii, imediat ce primeşte declaraţiile, caută cărui fond de pensii îi este arondat fiecare salariat şi virează, doar pe baza hârtiilor, banii cuveniţi fondurilor private de pensii.