Ore multe, să ajungă la toţi profesorii?

Programa şcolară – adică acel opis de teme şi lecţii – s-a descongestionat pentru elevii de gimnaziu. Aerisirea n-a ajuns nici la 70% din conţinuturi, cât dorea şi promitea dna Zvetlana Preoteasa – secretar de stat, cu definitivatul luat – nici 100%, cât ar fi dorit, probabil, unii dintre elevi. 30% reprezintă, însă, un procent semnificativ. El poate însemna că, într-adevăr, o parte din lecţii au dispărut cu totul, dar şi că, per ansamblu, cantitatea de informaţii (cunoştinţele), cărora elevul ar fi trebuit să-i facă faţă, a scăzut vizibil. Nu este rău că s-a întâmplat aşa. Aceasta, în primul rând, pentru că din 1990 până acum, periajul programelor şcolare a fost precum boarea de primăvară, mai precis spus, procentul (pe disciplină şcolară) a fost undeva între 2 şi 5 la sută. În fapt, aceasta este prima descongestionare majoră din 1990 până acum, deşi, tot de atunci, promisiunile au curs continuu. Din păcate, calitatea gestului MEC este ştirbită de trei mari erori, pe care acelaşi minister le-a comis, mai mult ca sigur, din nepricepere. Să scoţi conţinut din programă, dar să predai la clasă, după aceleaşi manuale şcolare, înseamnă să rişti ca marea majoritate a dascălilor să nu aibă habar despre ceea ce s-a decis la nivel naţional. Apoi, descongestionarea programelor efectuată doar la nivelul claselor V-VIII şi nu pentru întregul învăţământ obligatoriu, dar şi neobligatoriu (ultimele clase de liceu) înseamnă o picătură într-un ocean, chiar dacă din 2007 putem vorbi despre programe şcolare noi la liceu. Fiindcă programele noi de la liceu nu înseamnă decât tot o toaletare a celor vechi, iar procentul de aerisire nici măcar nu atinge jumătate din cel realizat la gimnaziu. Cea mai mare eroare însă o reprezintă nepregătirea dascălilor pentru această modificare. Se spune, de către MEC, că descongestionarea vizează în principal trecerea accentului de pe informaţii pe formare, de la teorie, la practică. Asta e bine, dar ce te faci cu dăscălimea română, care habar nu are despre tehnici şi metode didactice pentru învăţământul centrat pe practic, pe competenţe? Sigur, faţă de ce nu s-a întâmplat 18 ani, tot e ceva, ceea ce avem acum. Suntem însă extrem de departe de ceea ce ar trebui şi ar fi putut fi: schimbarea totală a programelor şcolare şi regândirea lor pe transversală, de la clasa întâi, la ultima clasă de liceu, pentru fiecare disciplină în parte. Fiindcă, teamă mi-e că, asemenea unui croitor grăbit, şi ministerul să nu fi ajustat atât, încât anumite informaţii esenţiale să dispară cu totul. Un elev poate termina învăţământul preuniversitar fără a studia „Şantierul unei catedrale“ şi asta nu este o dramă, dar ca el să finalizeze studiile liceale fără să ştie, spre exemplu, ce este aceea Romanitatea sud-dunăreană, e o problemă. În fine, boala de care suferă Ministerul Educaţiei, de ani mulţi (neprofesionalismul în tratarea curriculei şcolare), nu putea fi vindecată într-un an de zile. Problema este să nu creadă, cumva, cineva, că producţia de programe scoasă pe piaţă e cea mai bună şi eternă. În mintea liderilor de la „Spiru Haret“, descongestionarea programei gimnaziale este un lucru rău, pentru că vor rămâne profesorii fără ore. Ce-o avea programa cu numărul de profesori, numai sindicaliştii ştiu, fiindcă mai puţin conţinut nu înseamnă mai puţine ore. Dacă domnii lideri ar mai da şi pe la catedră, poate ar şti că într-o oră de curs de 50 de minute e mai bine să predai un anumit volum de cunoştinţe şi nu să-i îndopi pe elevi, ca pe curcani. În plus
, totuşi, programa şcolară este încă apanajul ministerului, nu stăm la negocieri, ce învăţăm şi cât învăţăm. Dacă semnala că degeaba descongestionăm programa, dacă nu îi reşcolim un pic şi pe profesori, Federaţia „Spiru Haret“ ar fi avut şansa să demonstreze c-o preocupă calitatea şcolii. Aşa?! Nu-i frumos să isterizăm dăscălimea, fiindcă, din păcate, la numărul de ore alocate unei discipline şcolare, încă nu a avut nici un ministru curajul să umble.