În apărarea moscalilor. Ucraina pretinde numele Rusiei

De ce nu ne-am ridica şi noi în apărarea moscalilor, a numelui şi limbii lor, supuse rusificării, după cum ruşii din RM şi din afara ei se angajează să ne apere de românizare? Astfel le-am da o mână de ajutor şi ucrainenilor, care pretind că numele Rusia este al lor, face parte din moştenirea istorică a Ucrainei.

Cine l-a trimis pe Klimenko?

Nu ar merita să acordăm atenţie exoticului, turbulentului, mereu pus pe ceartă şi scandal, Valeri Klimenko, preşedintele Congresului comunităţilor ruse, dacă declaraţiile sale nu ar rezona cu cele ale lui Voronin, indicând o posibilă tovărăşie sau afacere
electorală.
Zilele trecute, dl Klimenko a promis, în numele ruşilor, din RM şi din afara ei, să ne apere „de dispariţie de pe harta polietnică a lumii”, opunându-se „planurilor irealizabile ale naţional-extremiştilor români”. Potrivit lui Klimenko, ruşii i-au ajutat pe moldoveni începând cu anul 1812, când i-au „eliberat de sub stăpânirea turcă”, şi îi vor ajuta şi în continuare. El a mai declarat că a fost trimis în RM „în deplasare, pe termen lung” şi a dat de înţeles că are un plan secret de acţiune împotriva „unioniştilor”.

De grija altora

Este ridicolă încercarea lui Klimenko de a-l asista pe Voronin în campania
antiromânească, operând cu aceleaşi inepţii ca şi crispatul nostru preşedinte. Este bizar să vezi cum în plină eră informaţională la noi se mai mizează pe ignoranţă şi un mod primitiv de citire a istoriei, pentru a demola sinonimia moldovean-român. Cu un tupeu nemaivăzut, Klimenko interpretează datele istoriei românilor din spaţiul carpato-dunărean după bunul plac al celor care l-au trimis în RM în 1990.

Dar cine l-o fi trimis? Nu cumva Dzerjinski? Nu o fi auzit dl Klimenko despre ce păţesc cei care nu pot de grija altora?

Ştefan cel Mare nu era moldovan

Dacă ţine dl Klimenko atât de mult la Moldova lui Ştefan cel Mare şi numele nostru de moldovean (care, de altfel, nu se folosea pe atunci, prioritate având etnonimul voloh, valah; Elena Voloşanca nu Moldavanca i s-a spus fiicei lui Ştefan cel Mare, măritată cu fiul ţarului moscovit), am putea ţine şi noi la numele lui adevărat de atunci, „moscal”, adică „moscovit”, şi nu rus. Rossia şi ruşii de azi aveau să apară mult mai târziu.

Rusia nu este Rossia

Ca să fim şi mai corecţi din punct de vedere istoric, ar trebui să ne solidarizăm cu ucrainenii, cerând ca ruşii să le retrocedeze numele „Rusia”, căci adevărata Rusie (numită de istorici abia în sec. al XIX, post-factum, Rusia Kieveană) e altceva decât Rossia de azi, apărută cu 7 secole mai târziu şi în alt loc. În mod greşit, noi, românii şi alte popoare, o numim „Rusia” sau „Russia”. Hotarele Rusiei (Kievene), includeau teritoriile de azi ale regiunilor centrale din Ucraina – Kiev, Cernigov, Jitomir, Sumsk, precum şi părţi din regiunile Viniţa, Cerkassî şi Poltava. Spre finele secolului al XII-lea, Rusia adevărată (Kieveană) a cuprins şi Ucraina de Vest. Etnonimul rusin s-a menţinut aici până în secolul XX, iar dincolo de Carpaţi, până în ziua de azi. În cronici, etnonimul „rusin” şi uneori „rus”, era folosit întotdeauna cu referire la locuitorii acestei Rusii (Kievene). Celalte cnezate – Suzdal, Novgorod, Moscova, Reazan, Vladimir, Smolensk…, care în istoria Rossiei, sunt numite ruseşti, nu aveau ştiinţă despre faptul că ar fi „ruseşti”. În 1174, de exemplu, cneazul din Suzdal, Andrei Bogoliubski, răspunzând la apelurile cnejilor Rostislavici, spunea: „Подождите немного, я послал к братьям своим в Русь. Как мне весть будет от них, тогда и дам ответ» („Aşteptaţi puţin, am trimis la fraţii mei în Rusia. Imediat ce îmi vine vreo veste, vă dau răspuns”), ceea ce înseamnă că Suzdal nu era Rusia.

Şi cnezatele Moscoviei luptau între ele

De altfel, ca şi prin alte părţi, cnejii vecini se întâmpla să pornească cu război împotriva cnezatului Rusia. Cneazul Iuri Dolgoruki (cine a fost prin Moscova, i-o fi văzut monumentul) a suferit eşec, în 1154, când s-a pornit „cu cei din Suzdal şi Rostov… spre Rusia”. Ceea ce înseamnă că nici Rostov nu era Rusia. În „Slovo o polku Igoreve” („Cuvânt despre oastea lui Igor”), nu există nici un caz de folosire a sintagmei „Russkaia zemlea” („Pământ rusesc”) care ar vorbi despre faptul că autorul se exprimă despre toate cnezatele slavilor răsăriteni.

Statul pe care cnejii moscoviţi l-au fondat, cu ajutorul forţei militare a tătarilor, „adunând” în jurul Moscovei, prin vărsări de sânge, cnezat după cnezat, s-a numit Moscovia. Termenul „Rossia” (denumirea grecească a Rusiei) a început să apară în secolul al XVI-lea, atunci când în capetele moscoviţilor din Moscovia a apărut ideea „celei de-a treia Rome” şi dorinţa de anexare a teritoriilor de sud-est, aparţinând astăzi Ucrainei. Pe harta Europei anului 1755 ("4-e Carte de l'Europe divise'e en ses Principaux Etats. 1755”), Rusia se mai află încă pe teritoriul Ucrainei de azi, iar spre est şi nord se situa Moscovia – Moscovie, cu oraşul Moscova la frontieră. (www.chronologia.org/xpon5/im/5n01-017.jpg)

Klimenko este moscal

Aşa că etnonimul adevărat al dlui Klimenko este moscovit, moscal spuneau cronicarii noştri, nu rus. În zadar se opinteşte el, împreună cu comunităţile pe care le dirijează, să apere „vechimea” moldovenească de „noimea” românească, căci el însuşi are nevoie de apărare. „Rusismul” său e mult mai îndoielnic decât românismul nostru. „Rossia” s-a născut, ca şi „România”, dintr-un „proiect” de unire a cnezatelor cu diverse denumiri, dar în care se vorbea aceeaşi limbă (asta nu o neagă nimeni). Deosebirea esenţială în folosul României e că principatele române Moldova şi Muntenia, care vorbeau şi ele aceeaşi limbă, s-au unit benevol, deşi puţin mai târziu. Aceasta demonstrează că moldovenii erau conştienţi de românismul lor. Poate faptul că cei mai inteligenţi reprezentanţi ai moldovenilor de atunci, de la „bătrânul” Alexandri până la tânărul Eminescu, s-au implicat în „proiectul” unionist ar trebui să-i dea de gândit dlui Klimenko. Doar se consideră şi el intelectual, nu-i aşa? Vrei să ne „aperi” de Eminescu, dle Klimenko? Să-l „omori”?

Marx şi Lenin erau cu românii

Faptul că Rossia a pretins moştenirea istorică a Rusiei, apărută cu 700 de ani mai înainte, l-a determinat pe Karl Marx să spună, în lucrarea „Demascarea istoriei diplomatice a secolului al XVIII-lea”, „istoria moscovită este cusută cu aţe albe la istoria Rusiei”. De altfel, şi Marx, şi Engels, şi Lenin s-au referit la locuitorii Basarabiei ca la români.

„Rusia” va reveni adevăraţilor stăpâni

Astăzi, Ucraina începe să-şi revendice moştenirea istorică. Istoricii ucraineni încep să taie „aţele” istoriografiei imperiale, ţariste şi sovietice, pentru a le restitui ucrainenilor istoria Rusiei, acaparată în mod abuziv de către Rossia. „Istoria Rossiei are a face cu istoria Rusiei ca, de exemplu, istoria Angolei şi Mozambicului cu istoria Portugaliei”, scrie istoricul ucrainean Aleksandr Palii. – Astăzi există toate motivele să aşteptăm ca în timp
scurt, în cazul reuşitei Ucrainei, disputa ideologică pentru moştenirea Rusiei Kievene, în care, pe parcursul ultimei jumătăţi de mileniu erau angajaţi Kievul şi Moscova, să se încheie cu victoria Ucrainei.” („Ukrainskaia pravda”, 7 februarie 2007; inosmi.ru)

„Zemli ciujoi iazîk i nravî”

Mâine-poimâine, Klimenko se va pomeni că nu mai are dreptul să-şi spună rus. De aceea îi mai recomandăm să nu facă paradă de necunoaşterea limbii române. Sau măcar să ne înveţe istoria, înainte de a se apuca să ne apere. Astfel, ar avea şansa să fie primit în rândurile unioniştilor. :)

Motto: Na lovliu sceastia i cinov (În goană de noroc şi cinuri)
Zabroşen k nam po vole roka (Ajuns aici din întâmplare);
...on derzko preziral (...el dispreţuia cu impertinenţă)
Zemli ciujoi iazîk i nravî... (Limba şi obiceiul pământului străin...)
(Lermontov, „Poghib poet”) („Moartea poetului”)